Cosul este gol
Cu toţii ştim că plantele suculente nu necesită prea mare atenţie când vine vorba de îngrijirea lor, însă nu toate sunt la fel. Fie că suntem la început în ceea ce priveşte îngrijirea plantelor suculente, dorim să oferim un cadou unei persoane dragi care nu are cunoştinţe legate de aceste plante, sau avem o zonă mai dificilă (precum un birou slab luminat), există câteva specii care sunt mai permisive udării în exces sau luminii mai slabe, făcându-le astfel foarte uşor de îngrijit.
Sedum burrito
Fig. 1.0 Sedum burrito
sursă foto: www.ebay.com
Cunoscută sub numele ştiinţific de Sedum morganianum, sau popular „Coada măgarului”, această specie este deosebit de spectaculoasă prin frunzele sale mici, de culoare verde praz, în formă de lacrimi.
Fiind o specie curgătoare, ce poate ajunge până la 60cm lungime, trebuie plantată într-un ghiveci care să atârne, iar mutarea dintr-un loc în altul trebuie evitată pe cât posibil, datorită uşurinţei cu care se desprind frunzele atunci când este expusă chiar şi celor mai mici şocuri.
Este destul de permisivă în ceea ce priveşte udarea, însă ca majoritatea plantelor suculente, este bine să aşteptăm ca pământul să se usuce complet înainte de a uda plantă din nou.
Florile apar vara târziu, de culoare roşie, galbene sau albe, adăugând un accent deosebit plantei.
Haworthia fasciata
Fig. 1.1 Haworthia fasciata
sursă foto: www.mountaincrestgardens.com
Similară cu speciile din genul Aloe, Haworthia fasciata este o plantă nativă din Africa de Sud, ce creşte în grupuri.
Decorează prin frunzişul verde închis, străbătut de linii albe, ieşite uşor în relief, de unde şi numele popular de „Haworthia zebra”. Este potrivită zonelor însorite sau semiumbrite, însă rezistă şi la umbră.’
Are nevoie de un sol mineral, care să nu reţină multă apă, iar udarea trebuie făcută la baza plantei, evitându-se stropirea frunzelor.
Florile sunt albe, tubulare, cu înălţimi de până la 50 cm şi apar vara târziu.
Agave
Aproape toate speciile genului Agave sunt foarte uşor de îngrijit şi extrem de rezistente.
Se disting prin simetria frunzelor, cu modele deosebite pe toată suprafaţa acestora şi culori atrăgătoare, în special atunci când sunt expuse la soare.
Reizista perioade îndelungate fără apă, fiind astfel alegerea ideală pentru persoanele care nu au timp de îngrijirea plantelor.
Manipularea speciilor de Agave trebuie făcută cu atenţie, deoarece acestea prezintă spini, foarte ascuţiţi, în vârfurile frunzelor.
Specii precum Agave Victoria-reginae sunt ideale pentru interior, datorită faptului că au un ritm de creştere moderat şi ajung la mărimi medii, de până la 40-50cm.
Florile apar vara, însă toate speciile genului Agave au nevoie de câţiva ani buni pentru a înflori, urmând că planta să îşi încheie ciclul de viaţă după înflorire.
Aloe
Fig. 1.3 Aloe variegata
sursă foto: www.ebay.com
Fie că vorbim despre Aloe vera, sau alte specii de Aloe, toate sunt foarte uşor de îngrijit.
În ceea ce priveşte necesităţile faţă de lumină, sunt destul de permisive, astfel că nu vor avea de suferit atunci când le amplasăm într-o zonă mai puţin luminată.
Nu suportă apa în exces, aşadar este bine să folosim un sol care să nu reţină multă apă, iar udările trebuie făcut numai atunci când pământul este complet uscat.
Speciile cu cretere moderată, precum Aloe variegata, Aloe squarrosa, Aloe aristata, Aloe erinacea, Aloe humilis sunt ideale pentru interior.
Florile apar de obicei spre sfârşitul verii, având înălţimi de 20 – 60cm şi culori variate, pornind de la roz – portocaliu, până la roşu şi rareori galbene.
Kalanchoe tomentosa
Fig. 1.4 Kalanchoe tomentosa
sursă foto: www.mountaincrestgardens.com
Kalanchoe tomentosa, cunoscută poplar şi că „Planta Panda”, datorită coloritului frunzelor, este una dintre cele mai uşor de îngrijit specii de suculente. Stratul de peri ce îi acoperă frunzele este vital în mediul său natural pentru colectarea apei din atmosferă. Totodată acest strat de peri foarte dens nu permite circulaţia aerului la nivelul frunzei, astfel că evaporarea apei (transpiraţia) este redusă la minimum.
Poate ajunge la înălţimi de până la 1 m în condiţii optime de creştere şi preferă zonele de semiumbră sau soare.
Frunzele sunt cărnoase, ovoidale, acoperite cu peri de culoare verde – albăstrui şi maronii către margini, ce îi oferă aspectul deosebit.
Florile apar vară pe tije de cca. 40 – 60 cm lungime, de culoare galben – verzui şi roşu, acoperite de asemenea pe partea exterioară cu peri.
Specia a câştigat prestigiosul trofeu „Award of Garden Merit” al RHS (Royal Horticultural Society).
Crassula ovata
Fig. 1.5 Crassula ovata
sursă foto: www.pinterest.co.uk
Cunoscută şi drept „Planta banilor”, „Copacul banilor” sau „Arborele de jad” datorită culorii frunzelor, specia este una foarte uşor de îngrijit, având o toleranţă faţă de apă mai ridicată decât alte plante suculente.
Odată cu vârsta, tulpina se îngroaşă şi oferă un aspect inedit plantei, similar cu cel al bonsailor.
Frunzele sunt ovate, aproape rotunde uneori, de culoare verde – jad, uşor lucioase şi aplatizate. Atunci când este amplasată la soare, specia îşi colorează frunzele în roşu – aprins pe margini.
Florile sunt mici, albe, în formă de stea şi apar toamna târziu, spre iarnă.
Sedum nussbaumerianun
Fig. 1.6 Sedum nussbaumerianum
sursă foto: www.pinterest.com
Originară din Mexic, se deosebeşte prin frunzele cărnoase, lanceolate, de culoare galben – verzui, cu portocaliu pe margini şi bronz – portocaliu, către auriu atunci când sunt amplasate în zonele însorite.
Este uşor de crescut, întinzându-se şi acoperind rapid suprafeţe de până la 90 cm. Se potriveşte perfect unui pervaz însorit sau chiar şi în aranjamente, fie ele în ghiveci sau temporare.
Florile apar în inflorescenţe de culoare albă, uşor parfumate, primavara devreme.
Specia a câştigat prestigiosul trofeu „Award of Garden Merit” al RHS (Royal Horticultural Society).
